| 1.
|
REALIZ'ARE, realizări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) realiza si rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire. 2. Lucru realizat. ♦ Creaţie. [Pr.: re-a-] - V. realiza.Sursă
: DEX'98
( 58256)
- claudia |
| |
| 2.
|
REALIZ'ARE s. 1. v. executare. 2. v. creare. 3. (concr.) înfăptuire, lucrare, operă. (O mare ~.) 4. v. cre-aţie. 5. executare, execuţie, facere, făurire. (~ unei opere durabile.) 6. v. concretizare. 7. v. turnare. 8. v. obţinere. 9. v. inventare. 10. v. făurire. 11. v. în-făptuire. 12. v. repurtare. 13. v. stabilire. 14. v. în-deplinire. 15. îndeplinire, înfăptuire, (înv.) realizaţie. (~ unui vechi vis.)Sursă
: Sinonime
( 205458)
- siveco |
| |
| 3.
|
realiz'are s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. realizării; pl. realizări
Sursă
: DOR
(277016)
- siveco |
| |
| 4.
|
REALIZ//'ARE ~ări f. 1) v. A REALIZA. 2) Rezultat al unei munci; lucru realizat. [G.-D. realizării; Sil. re-a-] /v. a realiza
Sursă
: NODEX
(350825)
- siveco |
| |
|
|